Comunicare
şi comportament
Emiţătorul transmite un
mesaj adresat receptorului în urma unui process de codificare, de transpunere
într-un cod (system de semen, simboluri, limbaje). Conţinutul comunicării este
mesajul şi acesta este transmis pe un canal de comunicare (visual, faţă în
faţă, prin telefon sau alte mijloace tehnice). Transmisia poate fi “bruiată” de
“zgomote” (surse pertrbatoare, dificultăţi de înţelegere a mesajului).
Receptorul va proceda la o descifrare a mesajului şi va închide comunicaţia sau
o va continua emiţând – la rândul lui – un mesaj de răspuns, un nou mesaj,
solicitare de explicaţii suplimentare, aprobare, dezaprobare (feed-back-uri).
Comunicarea este condiţionată de utilizarea unui repertoriu comun de coduri,
sisteme de semen, simboluri. Re – repertoriul emiţătorului – prezintă o zonă
comună cu Rr – repertoriul receptorului – după formula Re Rr.
Limbă
şi limbaj
Limba este un sistem complex de
semne, simboluri şi regului gramaticale. Limba este instrumental de bază a
comunicării interumane.
Comunicarea cu
ajutorul limbii naturale (limba maternă a fiecăruia dintre noi) se desfăşoară
în cadrul limbajului.
Limbajul este activitatea de comunicare
interumană prin intermediul limbii. Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea. Limbajul, vorbirea se
achiziţionează pornind de la un limbaj neuro-fiziologic înnăscut, de la un
potenţial neuronal dat prin zonele specializate ale creierului în înţelegerea
şi exprimarea limbajului.Procesul vorbirii este coordonat de regulile
gramaticale care se asimilează odată cu însuşirea limbii. Limbajul este forma
cea mai rafinată, mai evoluată şi mai bogată de comunicare. Comunicarea verbală
se realizează cu ajutorul limbii, este o comunicare simbolică întrucât
cuvintele simbolozează obiecte, imagini, persoane, situaţii. Cuvântul este un
instrument mintal remarcabil de puternic: dacă imaginea se poate substitui
obiectului, cuvântul se poate substitui atât obiectului, cât şi imaginii
acestuia. Cuvântul se instituie încă de la însuşirea limbajului de către copil
într-un instrument al gândirii sale. Prin cuvânt, dobândim capacitatea de a
manipula mintal obiectele şi imaginea acestora, putem să clasificăm, sa ordonăm
experienţele noastre, să grupăm în categorii cunoştinţele dobândite, să acordăm
etichete verbale unor categorii (vezi prototipul). Dar mai ales prin cuvânt
reflectăm, medităm, dialogăm cu noi înşine într-un plan al limbajului intern.
Oricât ar suna de ciudat, se pare că cea mai mare parte din timp, dialogăm cu
noi înşine, ne "povestim" întâmplările zilnice, le analizăm, le
judecăm, ne "plângem de milă" sau ne admirăm rezultatele.
Limba si
limbaj
Limba este un sistem
complex de semne, simboluri si reguli gramaticale. Limba este instrumentul de
baya al comunicarii interumane.
Limbajul –
activitatea de comunicare interumana prin intermediul limbii.Aspectul
psihologic al limbajului este vorbirea.Limbajul, vorbirea se achizitioneaza pornind
de la un suport neurofiziologic innascut. Procesul vorbirii este coordonat de
regulile gramaticale care se asimileaza odata cu insusirea limbii.
Limbajul este
forma cea mai evoluata, mai rafinata si mai bogata de comunicare.
Comunicarea
verbala se realizeaza cu ajutorul limbii, este o comunicare simbolica, intrucat
cuvintele simbolizeaza obiecte, imagini, persoane, situatii.Cuvantul este un
instrument mintal remarcabil de puternic : daca imaginea se poate sustitui
obiectului, cuvantul se poate substitui atat obiectului cat si imaginii
acestuia.
Prin cuvant
dobandim capacitatea de a manipula in plan mintal obiectele si imaginea
acestora, dar putem atat sa reflectam, sa meditam cat si sa dialogam cu noi
insine intr-un plan al limbajului intern.
Limbajul este
instrumentul cel mai important al gandirii si al constiintei.
Geneza
limbajului
Punctul de vedere
conform caruia limbajul este invatat ca o deprindere se bazeaza pe principiul
coditionarii ; cu alte cuvinte, mai intai invatam sa vorbim fiind
recompensati, pentru ca apoi, prin repetitii consecutive, sa se ajunga la
vorbirea adultului.
Aceasta teorie a
curentului psihologic american numit behaviorism considera vorbirea ca o forma
de comportament (Skinner), dar nu explica rapiditatea cu care copilul invata sa
vorbeasca si nici de structurile ce gramaticale de baza sunt prezente in
majoritatea limbilor vorbite.
Psiholingvistul
american N. Chomsky considera ca exista o « gramatica universala » ce
se afla la baza tuturor limbilor si copiii invata sa vorbeasca auzindu-i pe
altii in baza unor mecanisme innascute. Rezulta ca limbajul este specific doar
omului. Alti autori vin in intampinarea acestui punct de vedere si sustin ca
limbajul este o capacitate innascuta a fiintei umane si poate fi insusit intr-o
perioada optima situata inainte de pubertate.
Geneza limbajului
trebuie sa fie cautata si in nevoia oamenilor de a comunica.
Functiile
limbajului
Se poate vorbi
despre trei mari categorii de functii ale limbajului, care interpreteaza si
alte functii subsumate sau corelate : functia de comunicare, functia
cognitiva si cea reglatorie.
1)
Functia
de comunicare- este functia specifca si cea mai importanta a limbajului.
Prin comunicare se transmite un mesaj care are un anumit
continut.Continuturile limbajului sunt variate :
-continutul informational :imagini, descrieri, concepte, teorii, etc.
-continutul emotional : transmiterea unor trairi afective prin
exprimarea emotiilor si impulsurilor.
2) Functia cognitiva(de cunoastere)- exprima legatura limbajului cu
gandirea.Limbajul este instrumentul de lucru al gandirii :operatiile
gandirii se realizeaza prin mijloace verbale, structura logica a
gandirii-rationamentele, judecatile, au un caracter prepozitional, intelegerea
si rezolvarea de probleme.
Limbajul si gandirea sunt inseparabile si se dezvolta impreuna, se sustin
si se intemeiaza reciproc.
3)Functia reglatorie- se poate realiza « din interior », prin
mijloacele limbajului intern, ca expresie a autoreglajului constient si voluntary
sau se poate exercita asupra altora prin comenzi de dirijare, conducere ,
comanda. O forma aparte de exercitare a functiei reglatorii este persuasiunea,
prin care se urmareste modificarea conduitei altuia, inducerea de stari afective,a
unor convingeri etc.Persuasiunea poate apela la tehnica argumentarii dar si la
tehnici mai discrete, cum ar fi amenintarea mai voalata sau promisiunea unor
avantaje deosebite. Persuasiunea este intens folosita in tehnicile de
manipulare a opiniei publice sau in tehnicile de psihoterapie.
Din analiza acestor functii rezulta locul si rolul foarte important pe care
il detine limbajul in viata psihica a omului. Limbajul este ax al sistemului
psihic uman, care face posibil fenomenul de constiinta.
Formele limbajului
Dupa criteriul orientarii extern-intern a comunicarii, putem vorbi despre
limbajul extern si limbajul intern.
Limbajul extern se adreseaza celor din jur fie pe cale orala, fie in scris.
Limbajul oral sau vorbirea propriu-zisa este adresativ si contextual,
implica prezenta a cel putin unei persoane careia i se adreseaza mesajul.
Canalul de comuncare aste auditiv si se poate realiza fata in fata sau prin
mijloacele audio-video. Comunicarea verbala are un grad ridicat de libertate ,
nu este supusa unor constrangeri, norme si reguli foarte riguroase. Ceea ce
conteaza este mesajul sa ajunga la destinatar.
a)
Dialogul-
este forma cea mai frecventa de realizare a limbajului oral.Dialogul ia forma
schimbului de replici in care fiecare interlocutor asteapta ca celalalt sa-si
incheie mesajul.
b)
Monologul-
sau discursul verbal public este o forma
de comuncare verbala unidirectionala, dar care valorifica feed-back-ul
auditoriului. Monologul este mai riguros , trebuie sa tina seama de unele
conventii ale adresarii in public, iar mijloacele de expresivitate trebuie sa
fie corect utilizate si subordonate continutului comunicarii.
Limbajul scris este inseparabil legat de citit. Scris-citiul constituie
deprinderi intelectuale complexe, care se insusesc si se perfectioneaza la
inceputul scolaritatii.
Utilizarea limbajului scris impune reguli mult mai stricte decat limbajul
oral. Aici regulile si normele gramaticale sunt imperative, utilizarea lor
incorecta putand altera sensul si semnificatia mesajului scris. In scris nu ne
putem permite libertatile dialogului nici macar ale monologului, iar mijloacele
de expresivitate sunt riguros stabilite si nu se poate face abuz de ele.Scrisul
este centrat pe mesaj, comunica informatii, idei, cunostinte, trairi supuse in
prealabil unui proces mintal de selectie, ordonare,semnificare.Scrisul este
coordonat din interior prin mijloacele limbajului intern si ale gandirii.
Limbajul intern este forma cea mai evoluata a limbajului, care se
dobandeste prin interiorizarea limbajului oral.
-
se
desfasoara intr-un plan intern, ca vorbire cu sine si ca mijloc de elaborare a
ideilor, judecatilor, rationamentelor, ca modalitate de anticipare, conducere
si coordonare a actiunilor voluntare.
-
Daca
limbajul oral are un caracter desfasurat, in succesiunea cuvintelor, a
propozitiilor,a frazelor asigura cursivitatea si intelegerea, in limbajul
intern viteza de derulare este foarte rapida , este un limbaj comprimat,
condensat si focalizat pe actiuni, pe idei,pe intelesuri.
-
Limbajul
intern constituie instrumentul de lucru al gandirii ; structura interna a
gandirii are un caracter propozitional, sunt constructii logice, rationale,
succesiuni de judecati si rationamente realizate prin intermediul cuvantului.
