Imaginația- conținut informațional

 Definiția

 Imaginația este procesul cognitiv superior de realizare a unor imagini noi, prin transformarea datelor din experiența anterioară.

Procedee

Procedeele imaginației nu fac altceva decât să prelucreze și să transforme informații stocate în memorie, astfel: combinarea (aglutinarea) pune la un loc elemente anterior separate, de ex: (sirena, centaurul, calul înaripat, etc.), amplificarea și diminuarea sporește, respectiv reduce dimensiunile unor obiecte sau fenomene (ex: Guliver în țara piticilor); multiplicarea înmulțește iar omisiunea reduce un obiect sau fenomen (ex: blocul de locuințe este o casă multiplicată; călărețul fără cap etc.); la fel în celelalte procedee, se regăsesc informații trecute( în adaptarea, schematizarea, tipizarea, modificarea, substituția, empatia, diviziunea și rearanjarea).

Forme

Formele imgainaţiei clasificate după gradul de implicare a voinţei sunt: visul din timpul somnului, reverie, imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de perspectivă.

Visul din timpul somnului este o formă involuntară şi inconştientă a imaginaţiei care apare în perioada somnului paradoxal, având caracter scenic, simbolic şi uneori haotic. Acest fenomen psihic a fost îndelung studiat de Sigmund Freud care l-a considerat o îndeplinire a dorinţelor subiectului si a căutat să-i descifreze simbolistica făcând investigaţii psihanalitice în existent reală a individului.

Reverie sau visarea cu ochii deschişi constă într-o delurare liberă a imaginilor stimulate de dorinţele subiectului, putând avea atât un rol pozitiv de relaxare psihică cât si un rol negativ atunci când se prelungeşte, conducâd astfel la desprinderea de viaţă şi de activităţile reale.

Imaginaţia reproductivă ca formă activă şi voluntară a imaginaţiei, prelucrează date trecute sau prezente a imaginaţiei pe cale verbală sau prin intermediul unor schiţe.

Imaginaţia creatoare este cea mai valoroasă formă de imaginaţie ce conduce la obţinerea unor proiecte mintale originale, ingenioase, antrenând toate resursele personalităţii: trăirile afectiv-motivaţionale, atitudinile şi aptitudinile omului precum şi rezervele inconştientului.

Visul de perspectivă este o proiecţie voluntară şi activă a propriei existenţe profesionale, personale, familiale, etc., având un rol deosebit în susţinerea acţiunilor actuale pentru punerea în practică a acestui vis. Expresii ca “visez să devin cercetator”, “vreau să ajung un om bogat”, sunt relevante în acest sens.

Imaginaţia nu se prezintă la fel la toţi oamenii, ea putând fi apreciată ca mai bogată sau mai săracă, ori în funcţie de predominarea uneia din formele sale: sunt personae înclinate spre reverie, altele cu o mai mare imaginaţie reproductivă, creatoare, etc.