Limbaj- conținut informațional

Comunicare şi comportament

Emiţătorul transmite un mesaj adresat receptorului în urma unui process de codificare, de transpunere într-un cod (system de semen, simboluri, limbaje). Conţinutul comunicării este mesajul şi acesta este transmis pe un canal de comunicare (visual, faţă în faţă, prin telefon sau alte mijloace tehnice). Transmisia poate fi “bruiată” de “zgomote” (surse pertrbatoare, dificultăţi de înţelegere a mesajului). Receptorul va proceda la o descifrare a mesajului şi va închide comunicaţia sau o va continua emiţând – la rândul lui – un mesaj de răspuns, un nou mesaj, solicitare de explicaţii suplimentare, aprobare, dezaprobare (feed-back-uri). Comunicarea este condiţionată de utilizarea unui repertoriu comun de coduri, sisteme de semen, simboluri. Re – repertoriul emiţătorului – prezintă o zonă comună cu Rr – repertoriul receptorului – după formula Re          Rr.

 

Limbă şi limbaj

            Limba este un sistem complex de semne, simboluri şi regului gramaticale. Limba este instrumental de bază a comunicării interumane.

            Comunicarea cu ajutorul limbii naturale (limba maternă a fiecăruia dintre noi) se desfăşoară în cadrul limbajului.

            Limbajul este activitatea de comunicare interumană prin intermediul limbii. Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea. Limbajul, vorbirea se achiziţionează pornind de la un limbaj neuro-fiziologic înnăscut, de la un potenţial neuronal dat prin zonele specializate ale creierului în înţelegerea şi exprimarea limbajului.Procesul vorbirii este coordonat de regulile gramaticale care se asimilează odată cu însuşirea limbii. Limbajul este forma cea mai rafinată, mai evoluată şi mai bogată de comunicare. Comunicarea verbală se realizează cu ajutorul limbii, este o comunicare simbolică întrucât cuvintele simbolozează obiecte, imagini, persoane, situaţii. Cuvântul este un instrument mintal remarcabil de puternic: dacă imaginea se poate substitui obiectului, cuvântul se poate substitui atât obiectului, cât şi imaginii acestuia. Cuvântul se instituie încă de la însuşirea limbajului de către copil într-un instrument al gândirii sale. Prin cuvânt, dobândim capacitatea de a manipula mintal obiectele şi imaginea acestora, putem să clasificăm, sa ordonăm experienţele noastre, să grupăm în categorii cunoştinţele dobândite, să acordăm etichete verbale unor categorii (vezi prototipul). Dar mai ales prin cuvânt reflectăm, medităm, dialogăm cu noi înşine într-un plan al limbajului intern. Oricât ar suna de ciudat, se pare că cea mai mare parte din timp, dialogăm cu noi înşine, ne "povestim" întâmplările zilnice, le analizăm, le judecăm, ne "plângem de milă" sau ne admirăm rezultatele.

   Limba si limbaj

Limba este un sistem complex de semne, simboluri si reguli gramaticale. Limba este instrumentul de baya al comunicarii interumane.

Limbajul – activitatea de comunicare interumana prin intermediul limbii.Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea.Limbajul, vorbirea se achizitioneaza pornind de la un suport neurofiziologic innascut. Procesul vorbirii este coordonat de regulile gramaticale care se asimileaza odata cu insusirea limbii.

Limbajul este forma cea mai evoluata, mai rafinata si mai bogata de comunicare.

Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii, este o comunicare simbolica, intrucat cuvintele simbolizeaza obiecte, imagini, persoane, situatii.Cuvantul este un instrument mintal remarcabil de puternic : daca imaginea se poate sustitui obiectului, cuvantul se poate substitui atat obiectului cat si imaginii acestuia.

Prin cuvant dobandim capacitatea de a manipula in plan mintal obiectele si imaginea acestora, dar putem atat sa reflectam, sa meditam cat si sa dialogam cu noi insine intr-un plan al limbajului intern.

Limbajul este instrumentul cel mai important al gandirii si al constiintei.

    Geneza limbajului

Punctul de vedere conform caruia limbajul este invatat ca o deprindere se bazeaza pe principiul coditionarii ; cu alte cuvinte, mai intai invatam sa vorbim fiind recompensati, pentru ca apoi, prin repetitii consecutive, sa se ajunga la vorbirea adultului.

Aceasta teorie a curentului psihologic american numit behaviorism considera vorbirea ca o forma de comportament (Skinner), dar nu explica rapiditatea cu care copilul invata sa vorbeasca si nici de structurile ce gramaticale de baza sunt prezente in majoritatea limbilor vorbite.

Psiholingvistul american N. Chomsky considera ca exista o « gramatica universala » ce se afla la baza tuturor limbilor si copiii invata sa vorbeasca auzindu-i pe altii in baza unor mecanisme innascute. Rezulta ca limbajul este specific doar omului. Alti autori vin in intampinarea acestui punct de vedere si sustin ca limbajul este o capacitate innascuta a fiintei umane si poate fi insusit intr-o perioada optima situata inainte de pubertate.

Geneza limbajului trebuie sa fie cautata si in nevoia oamenilor de a comunica.

    Functiile limbajului

Se poate vorbi despre trei mari categorii de functii ale limbajului, care interpreteaza si alte functii subsumate sau corelate : functia de comunicare, functia cognitiva si cea reglatorie.

1)      Functia de comunicare- este functia specifca si cea mai importanta a limbajului.

Prin comunicare se transmite un mesaj care are un anumit continut.Continuturile limbajului sunt variate :

-continutul informational :imagini, descrieri, concepte, teorii, etc.

-continutul emotional : transmiterea unor trairi afective prin exprimarea emotiilor si impulsurilor.

2) Functia cognitiva(de cunoastere)- exprima legatura limbajului cu gandirea.Limbajul este instrumentul de lucru al gandirii :operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale, structura logica a gandirii-rationamentele, judecatile, au un caracter prepozitional, intelegerea si rezolvarea de probleme.

Limbajul si gandirea sunt inseparabile si se dezvolta impreuna, se sustin si se intemeiaza reciproc.

3)Functia reglatorie- se poate realiza « din interior », prin mijloacele limbajului intern, ca expresie a autoreglajului constient si voluntary sau se poate exercita asupra altora prin comenzi de dirijare, conducere , comanda. O forma aparte de exercitare a functiei reglatorii este persuasiunea, prin care se urmareste modificarea conduitei altuia, inducerea de stari afective,a unor convingeri etc.Persuasiunea poate apela la tehnica argumentarii dar si la tehnici mai discrete, cum ar fi amenintarea mai voalata sau promisiunea unor avantaje deosebite. Persuasiunea este intens folosita in tehnicile de manipulare a opiniei publice sau in tehnicile de psihoterapie.

Din analiza acestor functii rezulta locul si rolul foarte important pe care il detine limbajul in viata psihica a omului. Limbajul este ax al sistemului psihic uman, care face posibil fenomenul de constiinta.

    Formele limbajului

Dupa criteriul orientarii extern-intern a comunicarii, putem vorbi despre limbajul extern si limbajul intern.

Limbajul extern se adreseaza celor din jur fie pe cale orala, fie in  scris.

Limbajul oral sau vorbirea propriu-zisa este adresativ si contextual, implica prezenta a cel putin unei persoane careia i se adreseaza mesajul. Canalul de comuncare aste auditiv si se poate realiza fata in fata sau prin mijloacele audio-video. Comunicarea verbala are un grad ridicat de libertate , nu este supusa unor constrangeri, norme si reguli foarte riguroase. Ceea ce conteaza este mesajul sa ajunga la destinatar.

a)      Dialogul- este forma cea mai frecventa de realizare a limbajului oral.Dialogul ia forma schimbului de replici in care fiecare interlocutor asteapta ca celalalt sa-si incheie  mesajul.

b)      Monologul- sau discursul verbal  public este o forma de comuncare verbala unidirectionala, dar care valorifica feed-back-ul auditoriului. Monologul este mai riguros , trebuie sa tina seama de unele conventii ale adresarii in public, iar mijloacele de expresivitate trebuie sa fie corect utilizate si subordonate continutului comunicarii.

Limbajul scris este inseparabil legat de citit. Scris-citiul constituie deprinderi intelectuale complexe, care se insusesc si se perfectioneaza la inceputul scolaritatii.

Utilizarea limbajului scris impune reguli mult mai stricte decat limbajul oral. Aici regulile si normele gramaticale sunt imperative, utilizarea lor incorecta putand altera sensul si semnificatia mesajului scris. In scris nu ne putem permite libertatile dialogului nici macar ale monologului, iar mijloacele de expresivitate sunt riguros stabilite si nu se poate face abuz de ele.Scrisul este centrat pe mesaj, comunica informatii, idei, cunostinte, trairi supuse in prealabil unui proces mintal de selectie, ordonare,semnificare.Scrisul este coordonat din interior prin mijloacele limbajului intern si ale gandirii.

Limbajul intern este forma cea mai evoluata a limbajului, care se dobandeste prin interiorizarea limbajului oral.

-          se desfasoara intr-un plan intern, ca vorbire cu sine si ca mijloc de elaborare a ideilor, judecatilor, rationamentelor, ca modalitate de anticipare, conducere si coordonare a actiunilor voluntare.

-          Daca limbajul oral are un caracter desfasurat, in succesiunea cuvintelor, a propozitiilor,a frazelor asigura cursivitatea si intelegerea, in limbajul intern viteza de derulare este foarte rapida , este un limbaj comprimat, condensat si focalizat pe actiuni, pe idei,pe intelesuri.

-          Limbajul intern constituie instrumentul de lucru al gandirii ; structura interna a gandirii are un caracter propozitional, sunt constructii logice, rationale, succesiuni de judecati si rationamente realizate prin intermediul cuvantului.